Este ora 05:00. Se aud primii pasi grabiti si primele voci obosite. Incet, incet se creeaza acea forfota matinala cu care ea s-a obisnuit deja de ani de zile. Incepe o noua zi de munca.

Primul client isi face simtita prezenta in apropierea casei ei vorbind cu voce tare la telefon cu sotia lui. Uitase sa faca cafeaua. “Tan-tan-tan-tan” si primul client este servit si trece linistit pe peron ca sa se duca la serviciu. Ea este mai obosita ca oricand in dimineata aceasta, dar pana la ora ora 23:00, cand ultimii clienti trec pe poarta trebuie sa aiba grija ca totul sa decurga conform programului. Nu are voie sa greseasca si trebuie sa se miste repede.

Acesta a fost dintotdeauna serviciul ei si va ramane la acest post pana va fi inlocuita. Insa ii place aici. Are propria ei camera si in momentele de liniste (putine de altfel) croseteaza. Cu toate ca programul este foarte lung s-a obisnuit si este cea mai buna la meseria asta dintre toate colegele ei. Scrie cel mai frumos. Aceasta este una din cerintele postului. Are si o lupa. De atatia ani in camera semiintunecata si de la sutele de ilice crosetate si-a cam pierdut vederea. Dar se descurca.

In tinerete isi dorea sa devina creatoare de moda, asa cum fusese bunica ei, insa nu a avut acest noroc. Acum lucreaza in fiecare zi de la 05:00 la 23:00 si croseteaza. Nu si-a parasit niciodata camera de cand lucreaza aici si nici nu crede ca o va face vreodata. Sunetul de pasi grabiti, sutele de voci sparte, miile de “tan-uri” si milioanele de cartele verificate si inscriptionate au devenit viata ei.

Dar cine este aceasta batranica misterioasa? Cine poate fi si cu ce se ocupa ea? Da, ati ghicit. Este chiar ea. Doamna de la metrou care composteaza cartelele in aparat. Ce? Nu stiati ca in fiecare aparat exista o doamna draguta care verifica fiecare cartela? Acum ati aflat si data viitoare cand veti composta cartela la metrou sa o salutati si pe doamna de la Piata Victoriei, de la aparatul 3 din stanga, pe peronul spre Pipera. O cheama Olga.