Viata Sofiei era regizata, la fel ca a tuturor locuitorilor de pe planeta Sora. In fiecare dimineata, imediat ce se trezea era nevoita sa se cupleze la sistemul central cu casca din dotare si sa asculta comenzile Vocei. Toti erau cuplati la Voce. Toti ascultau instructiunile din casca si totul decurgea conform Scenariului. De dimineata de la ora 07:00 pana seara la ora 23:00 cei o suta de milioane de locuitori se trezeau, faceau ce trebuia sa faca, fara pauza, fara sa gandeasca si fara sa opuna rezistenta.

Intr-o dimineata Sofia s-a trezit ca niciodata la 06:30. A deschis ochii, a analizat camera si si-a intins mana catre casca. Si-a montat casca si a asteptat. Nimic. Niciun sunet. A ramas incremenita in pat. Nu stia ce sa faca. De 20 de ani Vocea fusese acolo sa ii transmita cum avea sa decurga ziua ei. Acum nimic. A mai asteptat un minut si s-a ridicat pe marginea patului. Doar stia sa faca asta, o facuse de atatea ori inainte, dar fusese Vocea care ii spusese: “Acum Sofia te asezi pe marginea patului si casti!”. Dar acum era diferit. Facuse singura asta, fara sa asculte Vocea. Apoi s-a uitat la ceas si a vazut ca este 06:45. Nu ii venea sa creada. Se trezise inainte de ora 07:00. Nu intelegea ce se intampla. In fiecare dimineata ceasul arata ora 07:00. Un sentiment ciudat a pus stapanire pe Sofia. Fiindca nu stia cum sa reactioneze a ramas incremenita pe marginea patului pana la ora 07:00, cand Vocea i-a urat “Buna dimineata Sofia!”. Apoi a respectat instructiunile si pana la finalul zilei a uitat complet episodul matinal ciudat.

A doua zi Sofia s-a trezit si si-a cuplat castile urmand sa “respecte” o noua zi, dar din nou, nu s-a auzit nimic. O liniste totala. “Ce se intampla?”, isi zise Sofia. Se uita la ceas. Ora 06:30. Incet, incet isi aduse aminte de cele intamplate ieri. Iar incepu sa se simta ciudat si sa tremure. Isi trase plapuma peste corp si fata si statu. Inchise ochii si atunci i se concretiza primul gand in minte: ” Am o jumatate de ora la dispozitie sa fac ce vreau si eu stau in pat, tremuranda, cu plapuma pe mine. Trebuie sa fie ceva sa pot sa fac fara casti, fara Voce, ceva doar pentru mine … .”. Isi dadu plapuma la o parte, cu un zambet pe buze. Inca nu isi dadea seama ce se intampla, dar era ceva extraordinar.

A treia zi cand deschise ochii, Sofia se uita la ceas. 06:30. Era fericita. Avea jumatate de ora pentru ea, sa faca ce vrea. Se uita prin camera sa vada ce putea sa faca. Afara nu putea sa iasa. Puteau sa o vada si se afla secretul ei. Se ridica in picioare si merse spre biblioteca. Gasi o agenda veche in care mai scria mama ei retete. Mai avea multe pagini goale. “Perfect!”, isi spuse ea. Aici o sa scriu tot ce fac in timpul meu “liber”. Se intoarse inapoi in pat. Si incepu sa scrie. “Azi, 22.08.2500, ora 06:40, incepe ceva minunat. Sunt fericita.” Era fericita? Dar ce insemna fericirea? Statu sa se gandeasca. Era ceva nou pentru ea. Nu putea sa foloseasca niciun dispozitiv prin casa. Putea sa fie urmarita. Asa ca pana la ora 07:00 se gandi la fericire. La ora 07:00 isi puse castile pe urechi si incepu “a doua zi”.

Sofia era o fata frumoasa si inteligenta. Foarte inteligenta. Probabil de-asta i se si intampla ei acest mic miracol de la ora 06:30. Poate nu i se intampla numai ei. Poate mai erau si altii, dar nu despre ei vom vorbi aici. Sofia era genul de fata care zambea tot timpul, si care era tot timpul binedispusa, spre deosebire de ceilalti oameni care aveau fetele lungi si ochii lipsiti de expresie. Sofia era diferita, chiar daca asculta instructiunile Vocei, parca tot timpul avea in “spatele mintii” propria gandire, propriile ganduri si trairi. Dar nu stia ca sunt acolo, nu le descoperise inca, pana in acea dimineata, cand isi incepuse jurnalul de la ora 06:30.

Sofia se trezea in fiecare dimineata de la 06:30 si pana la 07:00 scria in jurnal fiecare gand care ii trecea prin minte. Si erau multe. Dezbatea singura fiecare cuvant si fiecare idee. Ii placea la nebunie. Era fericita si libera. Chiar daca era constienta acum de viata ei anosta si captiva nu o deranja. Ajunsese sa intelegea multe si sa cunoasca multe lucruri cu ajutorul jurnalului ei. Lucrul cel mai important era ca toata ziua era constienta de ea si de mintea ei nu numai de la 06:30 pana la 07:00 si asta era el mai important. Voi cum sunteti?