Buna. Cum te cheama?
Lula. Tu cum te numesti?
Limer. Ma bucur sa te cunosc.
Cu cativa ani in urma …
Doua fete se jucau cu o pisica. Lula si Laura. Lula este inebbunita dupa pisica si dupa toate vietuitoarele. Le considera nevinovate si fara aparare. Chiar le iubeste mai mult decat pe oameni.
La un moment dat, Laura se infige in coada pisicii si trage de ea tare. Pisica incepe sa urle de durere. Lula o plezneste pe Laura.
“Ce-ai fata? Dai in mine pentru o pisica?”, zise Laura.
Lula nu zice nimic, ca de obicei, tine totul in ea si asteapta sa treaca faza. Dar, da, ar face orice pentru un animal, si mai putin pentru un om. Asta depinde de om, dar in timp isi va da seama singura ca toti sunt la fel. Mai putin ea.
Lula s-a nascut a doua in familia sa, vanata si fara sa respire. Nu era momentul ei sa se nasca atunci, nu vroia sa iasa afara in lumea asta ciudata. Nu era nici perioada potrivita. Nimic nu era cum trebuie. Acesta va deveni motto-ul ei in viata.
Timpul a trecut, mama ei a facut eforturi supranaturale sa le creasca pe amandoua fete si toate trei au avut parte de o viata grea.
Cand era mica, Lula, isi petrecea timpul citind, pe balcon. Printre cartile ei preferate se regasesc Cronicile din Narnia, Emil si detectivii, Matilda, Hobittul si mai tarziu Ciresarii. Citea sa evadeze in alta lume, citea sa treaca timpul si citea sa incerce sa se identifice cu alti oameni. Dar nu reusea. Uneori ii placea atat de mult un personaj incat incepea sa se comporte ca acesta. Chiar si mai tarziu in viata facea uneori asa cu oamenii pe care ii intalnea. Atat de multa influenta aveau asupra ei incat o acaparau complet.
Poate de asta, la un moment dat, a inceput sa se intrebe: “Cine sunt eu? Ce caut eu aici?”, dar vom afla mai tarziu despre acest episod.
Lula nu avea foarte multi prieteni. O avea pe sora ei, desigur, dar erau amandoua in aceeasi oala. O oala sub presiune.
De fiecare data cand se afla intr-un grup mai mare, Lula era la mijloc. In fata si in spatele ei erau perechi de doi copii, care vorbeau, gluemau, radeau, si care, desigur nu o bagau in seama. Ea era singura, cu tacerea si cu gandurile ei.
Poate de-asta a devenit foarte tacuta cand a crescut si introvertita. O buna ascultatoare si un prieten de incredere, pentru cine si-ar fi dorit sa isi imparta viata cu ea. Dar asta se intampla rar, pentru ca ceilalti radeau de ea si nu o intelegeau. pana si copii mai mici faceau gluem pe seama ei.