Daca ar veni cineva de pe alta planeta sa ne viziteze, ce ar crede despre noi? Ce impresie i-ar face masina de spalat haine din parcarea unei benzinarii care vinde motorina pe niste hartii colorate, cu cifre pe ele, numite bani, unor fiinte care se grabesc sa ajunga dintr-un punct in altul, cu niste vehicule pe roti, numite automobile?

Cum i-am explica faptul ca ne nastem din pantecul unor fiinte miraculoase, numite femei si mame, care fara o alta fiinta, greu de descifrat, numita barbat si tata, nu ar fi posibil?

Cum ar reactiona daca i-am spune ca ne nastem fara sa comunicam folosind cuvinte, ca nu putem merge in doua picioare, ca mancam lapte in primele patru luni de viata si ca facem ne facem nevoile intr-un material absorbant numit scutec? Si ca, mai apoi suntem institutionalizati in crese, gradinite, scoli, licee si facultati, pentru a invata multe lucruri care nu prea ne ajuta in viata, in timp ce mamele si tatii sunt ocupati sa faca acele hartii colorate ca sa plateasca pentru unele resurse naturale care sunt gratis de la natura?

Ce parere ar avea despre noi daca ar vedea ca ne facem rau intentionat unii altora, dar si ca stim sa ne iubim fara limite, ca trebuie sa ne ghidam dupa legi, scrise si nescrise, ca sa convietuim cat de cat in liniste si pace pe aceasta planeta numita Pamant? Ca locuim in cutii mari sau mici, in functie de numarul de hartii colorate pe care le avem, in functie de cat efort depunem sa “ajutam” alte fiinte, si nu pe noi? Cutii in care avem alte cutii, numite televizoare, total nefolositoare si inutile, dar de care unele fiinte sunt dependente.

Ce ar spune, daca ar vorbi, despre faptul ca suntem pierduti, ca ne simtim singuri, desi suntem peste 7 miliarde de fiinte pe aceasta planeta, ca ne intrebam care este scopul nostru in viata si ca uneori nu il gasim niciodata? Ca avem un numar de ani limitati pe planeta, dupa care ne stingem din viata si lasam in urma multa durere, multe amintiri frumoase si in special cunostinte, pe care le preiau alte fiinte si le imbunatatesc in timpul existentei lor?

Ce ar face daca ar vedea ca radem si dansam la unele evenimente considerate importante in viata noastra si ca plangem si suferim la altele? Ca avem ritualuri si obiceiuri dupa care ne ghidam in mica noastra experienta pe Pamant?

Ce ar gandi daca ar afla ca avem impresia ca fiintele mici, numite bebelusi, isi aleg fiintele care vor avea grija de ele inca de dinainte sa se nasca, ca avem impresia ca o sa ne reintoarcem pe Pamant, dar fara sa stim?

Cum i-am explica faptul ca ne ghidam dupa o carte scrisa de o fiinta acum doua mii si ceva de ani, numita Biblie? Cum le-am explica dorul, iubirea, sufletul, evolutia, gandurile, cuvintele, faptele noastre, care inca sunt un mister si pentru noi dupa doua sute de mii de ani de existenta? Cum?